Highline LHB Law Firm obţine o soluţie de referinţă în materia trimiterii unei cauze spre rejudecare întemeiată pe o serie de controverse născute urmare a nemotivării hotărârii judecătoreşti şi a încălcării dublului grad de jurisdicţie în materie penală.
Rezumat:
Un caz complex de trafic de migranți, în care inculpatul SA a fost condamnat la 3 ani de închisoare, atrage atenția asupra unor posibile deficiențe în sistemul judiciar. Rechizitoriul din 8 decembrie 2022 îl acuză pe inculpat de transportul a 20 de cetățeni din Bangladesh, ascunși într-un autovehicul, cu intenția trecerii frauduloase a frontierei româno-maghiare. Prima instanţă, l-a condamnat pe dl SA la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare. Apelul formulat de apărare ridică mai multe probleme de legalitate și temeinicie, punând sub semnul întrebării echitatea procesului, iar instanţa de apel confirmă apărările noastre şi trimite cauza spre rejudecare.
Principalele aspecte invocate de apărare:
1. Nemotivarea hotărârii judecătorești:
Sentința instanței de fond este bazată integral pe rechizitoriu, preluându-i concluziile și erorile materiale, fără a include o analiză proprie a probelor sau a apărărilor invocate de inculpați.
Lipsa unei motivări clare încalcă dreptul la un proces echitabil și împiedică un control judiciar real în apel.
2. Nelegalitatea procedurilor în primă instanță. Încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privit în componenta principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii
Instanța nu a audiat martorii-cheie (cei 20 de cetățeni din Bangladesh) în faza de judecată, deși reaudierea acestora fusese admisă. Declarațiile din faza de urmărire penală, care au stat la baza condamnării, au fost obținute fără participarea avocaților inculpaților, iar persoanele au fost audiate în calitate de suspect la acel moment şi nu în calitate de martor.
S-a formulat o cerere de comisie rogatorie internațională, prin care se solicita localizarea și audierea martorilor în țările lor de origine (Bangladesh, Siria, Somalia), cerere care a fost ignorată complet de instanță şi nu s-a pronunţat pe aceasta.
Instanța nu a făcut demersuri pentru a constata imposibilitatea audierii martorilor şi la ultimul termen de judecată notează că nu s-au contestat probele de către inculpat, deşi la dosarul cauzei erau 2 cereri în probațiune, dintre care una era admisă deja de instanţă.
3. Dubiile asupra temeiniciei probelor:
Declarațiile martorilor utilizate ca probe principale sunt identice, ceea ce ridică suspiciuni privind credibilitatea acestora.
Martorii au fost inițial audiați ca suspecți, fără obligația de a spune adevărul și fără asistență juridică.
La audierea iniţială a persoanelor în calitate de suspect, clientul nostru nu a avut posibilitatea de a asista prin apărători, deoarece el încă nu avea calitatea de suspect în cauză.
Nu există probe directe care să ateste că inculpatul cunoștea statutul de imigranți ilegali al persoanelor transportate sau că ar fi beneficiat financiar de pe urma activității.
Perchezițiile informatice realizate asupra telefoanelor inculpaților nu au relevat niciun indiciu care să dovedească intenția acestora de a comite infracțiunea.
Instanța nu a analizat contextul vulnerabil al martorilor sau posibila influențare a acestora în cursul urmăririi penale, in contextul în care persoanele proveneau din Bangladesh şi nu cunoșteau limba română.
Astfel, am solicitat Curții de Apel Oradea să admită apelul și să dispună:
1. În principal, desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, având în vedere încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil al persoanei acuzate.
2. În subsidiar, achitarea inculpatului, pe motivul lipsei unor probe clare și concludente care să demonstreze vinovăția sa dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Soluţia Curţii de Apel Oradea:
Curtea de Apel a admis apelurile formulate de noi, a desființat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în motivare următoarele:
Curtea a subliniat că instanța de judecată are obligația de a motiva în fapt și în drept hotărârea pronunțată, demonstrând prin raționamente juridice clare și argumente logice temeinicia soluției adoptate. Aceasta implică atât analiza sub toate aspectele faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cât și evaluarea apărărilor acestuia. Instanța trebuie să expună raționamentul juridic prin care a înlăturat apărările inculpatului și a concluzionat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală. Motivarea hotărârii judecătorești are rolul de a înlătura orice discreționarism în administrarea justiției, oferind părților posibilitatea de a înțelege temeinicia soluției și instanței de control judiciar elementele necesare pentru a verifica legalitatea acesteia.
Curtea a citat un principiu fundamental din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care afirmă că simpla enunțare a unei concluzii nu constituie o motivare, ci aceasta trebuie să se bazeze pe date concrete și argumente logice. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că motivarea unei hotărâri face parte integrantă din dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, atribuind instanței obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor și probelor părților.
În analiza hotărârii apelate, Curtea a constatat că instanța de fond nu a prezentat un raționament juridic propriu, limitându-se la reproducerea ad litteram a rechizitoriului, cu toate erorile materiale existente. Aceasta a afectat grav evaluarea efectivă a cauzei, deoarece nu a existat o analiză a probatoriilor administrate pe parcursul urmăririi penale și nu s-a ținut cont de apărările inculpaților. În acest context, Curtea a subliniat importanța unei analize temeinice a probelor administrate, în special din perspectiva fiabilității acestora. Instanța de fond nu a realizat o evaluare adecvată a fiabilității probelor, mai ales în ceea ce privește declarațiile imigranților, care aveau un rol esențial în stabilirea situației de fapt. Deși procurorul și instanța au acceptat administrarea unor probe contestate de apărare, precum reaudierea imigranților, instanța de fond nu a evaluat fiabilitatea acestora în contextul apărării inculpaților. Acesta a fost un punct esențial, având în vedere că inculpații au susținut constant că declarațiile imigranților erau eronate sau incomplete.
Mai mult, hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru că nu a ținut cont de cererea inculpaților de a comite o comisie rogatorie internațională pentru localizarea și reaudierea imigranților, cerere ce ar fi contribuit la evaluarea corectă a fiabilității probelor. Omisiunea evaluării fiabilității probelor a condus la o decizie ce risca să pună sub semnul întrebării corectitudinea soluției adoptate, lăsând deschisă posibilitatea ca dreptul inculpaților la apărare să fi fost încălcat.
Curtea a remarcat contradictorialitatea între modul în care s-a desfășurat procedura de judecată, inclusiv admiterea unor cereri in probațiune, și considerațiile hotărârii instanței de fond. Instanța de fond nu a ținut cont de cererea inculpaților de a realiza o comisie rogatorie internațională pentru localizarea și reaudierea imigranților, omisiune care afectează dreptul inculpaților la apărare și echitatea procedurii.
Curtea a evidențiat mai multe deficiențe procedurale care sugerează că instanța de fond nu a realizat o judecată efectivă a cauzei, omisiunile fiind incompatibile cu exigențele unui proces echitabil. Aceste deficiențe nu pot fi corectate în apel, întrucât apelul este o cale de atac destinat să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii, nu să înlocuiască analiza propriu-zisă a probatoriilor de către instanța de fond.
Astfel, Curtea a decis desființarea sentinței și retrimiterea cauzei spre rejudecare, subliniind importanța respectării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la dublu grad de jurisdicție în materie penală, conform CEDO.
Concluzii: Un caz emblematic pentru echitatea procesuală
Acest dosar scoate în evidență necesitatea respectării garanțiilor procesuale fundamentale și a unei analize riguroase a probelor în procesele penale. Decizia Curții de Apel Oradea poate deveni un precedent important pentru aplicarea corectă a legislației și garantarea drepturilor fundamentale ale inculpaților, contribuind la creșterea transparenței și echității în sistemul judiciar.
Persoana acuzată a fost asistată de o echipă de avocaţi asociaţi ai Highline LHB Law Firm formată din av. Claudiu Beinşan şi av. Oana Dumitrescu Lup.
Un caz complex de trafic de migranți, în care inculpatul SA a fost condamnat la 3 ani de închisoare, atrage atenția asupra unor posibile deficiențe în sistemul judiciar. Rechizitoriul din 8 decembrie 2022 îl acuză pe inculpat de transportul a 20 de cetățeni din Bangladesh, ascunși într-un autovehicul, cu intenția trecerii frauduloase a frontierei româno-maghiare. Prima instanţă, l-a condamnat pe dl SA la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare. Apelul formulat de apărare ridică mai multe probleme de legalitate și temeinicie, punând sub semnul întrebării echitatea procesului, iar instanţa de apel confirmă apărările noastre şi trimite cauza spre rejudecare.
Principalele aspecte invocate de apărare:
1. Nemotivarea hotărârii judecătorești:
Sentința instanței de fond este bazată integral pe rechizitoriu, preluându-i concluziile și erorile materiale, fără a include o analiză proprie a probelor sau a apărărilor invocate de inculpați.
Lipsa unei motivări clare încalcă dreptul la un proces echitabil și împiedică un control judiciar real în apel.
2. Nelegalitatea procedurilor în primă instanță. Încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privit în componenta principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii
Instanța nu a audiat martorii-cheie (cei 20 de cetățeni din Bangladesh) în faza de judecată, deși reaudierea acestora fusese admisă. Declarațiile din faza de urmărire penală, care au stat la baza condamnării, au fost obținute fără participarea avocaților inculpaților, iar persoanele au fost audiate în calitate de suspect la acel moment şi nu în calitate de martor.
S-a formulat o cerere de comisie rogatorie internațională, prin care se solicita localizarea și audierea martorilor în țările lor de origine (Bangladesh, Siria, Somalia), cerere care a fost ignorată complet de instanță şi nu s-a pronunţat pe aceasta.
Instanța nu a făcut demersuri pentru a constata imposibilitatea audierii martorilor şi la ultimul termen de judecată notează că nu s-au contestat probele de către inculpat, deşi la dosarul cauzei erau 2 cereri în probațiune, dintre care una era admisă deja de instanţă.
3. Dubiile asupra temeiniciei probelor:
Declarațiile martorilor utilizate ca probe principale sunt identice, ceea ce ridică suspiciuni privind credibilitatea acestora.
Martorii au fost inițial audiați ca suspecți, fără obligația de a spune adevărul și fără asistență juridică.
La audierea iniţială a persoanelor în calitate de suspect, clientul nostru nu a avut posibilitatea de a asista prin apărători, deoarece el încă nu avea calitatea de suspect în cauză.
Nu există probe directe care să ateste că inculpatul cunoștea statutul de imigranți ilegali al persoanelor transportate sau că ar fi beneficiat financiar de pe urma activității.
Perchezițiile informatice realizate asupra telefoanelor inculpaților nu au relevat niciun indiciu care să dovedească intenția acestora de a comite infracțiunea.
Instanța nu a analizat contextul vulnerabil al martorilor sau posibila influențare a acestora în cursul urmăririi penale, in contextul în care persoanele proveneau din Bangladesh şi nu cunoșteau limba română.
Astfel, am solicitat Curții de Apel Oradea să admită apelul și să dispună:
1. În principal, desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, având în vedere încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil al persoanei acuzate.
2. În subsidiar, achitarea inculpatului, pe motivul lipsei unor probe clare și concludente care să demonstreze vinovăția sa dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Soluţia Curţii de Apel Oradea:
Curtea de Apel a admis apelurile formulate de noi, a desființat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în motivare următoarele:
Curtea a subliniat că instanța de judecată are obligația de a motiva în fapt și în drept hotărârea pronunțată, demonstrând prin raționamente juridice clare și argumente logice temeinicia soluției adoptate. Aceasta implică atât analiza sub toate aspectele faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cât și evaluarea apărărilor acestuia. Instanța trebuie să expună raționamentul juridic prin care a înlăturat apărările inculpatului și a concluzionat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală. Motivarea hotărârii judecătorești are rolul de a înlătura orice discreționarism în administrarea justiției, oferind părților posibilitatea de a înțelege temeinicia soluției și instanței de control judiciar elementele necesare pentru a verifica legalitatea acesteia.
Curtea a citat un principiu fundamental din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care afirmă că simpla enunțare a unei concluzii nu constituie o motivare, ci aceasta trebuie să se bazeze pe date concrete și argumente logice. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că motivarea unei hotărâri face parte integrantă din dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, atribuind instanței obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor și probelor părților.
În analiza hotărârii apelate, Curtea a constatat că instanța de fond nu a prezentat un raționament juridic propriu, limitându-se la reproducerea ad litteram a rechizitoriului, cu toate erorile materiale existente. Aceasta a afectat grav evaluarea efectivă a cauzei, deoarece nu a existat o analiză a probatoriilor administrate pe parcursul urmăririi penale și nu s-a ținut cont de apărările inculpaților. În acest context, Curtea a subliniat importanța unei analize temeinice a probelor administrate, în special din perspectiva fiabilității acestora. Instanța de fond nu a realizat o evaluare adecvată a fiabilității probelor, mai ales în ceea ce privește declarațiile imigranților, care aveau un rol esențial în stabilirea situației de fapt. Deși procurorul și instanța au acceptat administrarea unor probe contestate de apărare, precum reaudierea imigranților, instanța de fond nu a evaluat fiabilitatea acestora în contextul apărării inculpaților. Acesta a fost un punct esențial, având în vedere că inculpații au susținut constant că declarațiile imigranților erau eronate sau incomplete.
Mai mult, hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru că nu a ținut cont de cererea inculpaților de a comite o comisie rogatorie internațională pentru localizarea și reaudierea imigranților, cerere ce ar fi contribuit la evaluarea corectă a fiabilității probelor. Omisiunea evaluării fiabilității probelor a condus la o decizie ce risca să pună sub semnul întrebării corectitudinea soluției adoptate, lăsând deschisă posibilitatea ca dreptul inculpaților la apărare să fi fost încălcat.
Curtea a remarcat contradictorialitatea între modul în care s-a desfășurat procedura de judecată, inclusiv admiterea unor cereri in probațiune, și considerațiile hotărârii instanței de fond. Instanța de fond nu a ținut cont de cererea inculpaților de a realiza o comisie rogatorie internațională pentru localizarea și reaudierea imigranților, omisiune care afectează dreptul inculpaților la apărare și echitatea procedurii.
Curtea a evidențiat mai multe deficiențe procedurale care sugerează că instanța de fond nu a realizat o judecată efectivă a cauzei, omisiunile fiind incompatibile cu exigențele unui proces echitabil. Aceste deficiențe nu pot fi corectate în apel, întrucât apelul este o cale de atac destinat să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii, nu să înlocuiască analiza propriu-zisă a probatoriilor de către instanța de fond.
Astfel, Curtea a decis desființarea sentinței și retrimiterea cauzei spre rejudecare, subliniind importanța respectării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la dublu grad de jurisdicție în materie penală, conform CEDO.
Concluzii: Un caz emblematic pentru echitatea procesuală
Acest dosar scoate în evidență necesitatea respectării garanțiilor procesuale fundamentale și a unei analize riguroase a probelor în procesele penale. Decizia Curții de Apel Oradea poate deveni un precedent important pentru aplicarea corectă a legislației și garantarea drepturilor fundamentale ale inculpaților, contribuind la creșterea transparenței și echității în sistemul judiciar.
Persoana acuzată a fost asistată de o echipă de avocaţi asociaţi ai Highline LHB Law Firm formată din av. Claudiu Beinşan şi av. Oana Dumitrescu Lup.